24 Oct. 2009
5 si ceva – Dublin Airport
7 – decolare
9 jumatate (ora locala) – am ajuns in Bruxelles dupa un zbor placut. Este destul de mare coada la biletele de tren, insa totul decurge oarecum rapid, asa ca pe la ora 10 si jumatate ajungem in oras. Cazarea se face la ora 14:00 asa ca mai avem ceva timp de pierdut. O luam usor la pas, desi mai ploua cate putin, sa ne plimbam. Intram si intr-un centru comercial unde sunt tot feluri de lucruri comune, nimic interesant. Ba din contra, nici un magazine de calculatoare L Facem o vizita scurta si intr-un magazin specializat in diverse produse pe baza de ciocolata, yumii J
Ajungem intr-un sfarsit si in Grote Markt, iar privelistea este impresionanta. Piata, poate putin mai micuta decat ne inchipuiam, este foarte frumoasa si destul de viu colorata, nu neaparat de flori ci de oameni.
1 si ceva – cotim pe Rue des Bouchers, o strada renumita care pare a fi un imens restaurant, cu mancare ce te imbie la tot pasul. Ne decidem cu greu la unul din restaurante, iar alegerea se dovedeste a fi una execelenta. Desi a fost unul din putinele restaurante unde chelnerii nu sareau pe tine, la propriu, iar asteptarea starter-ului si a felului principal a durat un pic mai mult, totul a fost rasplatit cu varf si indesat de niste mancaruri delicioase. Tot aici ne-am format parerea (care s-a dovedit a fi adevarata) ca belgienii si engleza nu se impaca foarte bine. De asemenea am fost intrebati de unde venim (probabil ospatarul a dorit sa stie ce natie suntem, insa in engleza lui a sunat altfel) si cu parere de rau am spus ca din Irlanda, lasandu-l pe el sa decida ca suntem irlandezi. Spun cu parere de rau pentru ca multimea de romani pe care i-am vazut in Bruxelles era formata in majoritate din rromi si cersetori.
2 si jumatate – Ne cazam la hotel. Camera este cu adevarat superba, exact precum in pozele de pe site-ul lor, jos palaria.
6 si ceva spre ora 7 – primul waffle mancat in Belgia. M-am cam pacalit la rest, insa a meritat J
8 trecute fix – cel mai bun tiramisu mancat vreodata, EVER (trebuie revenit J )
25 Oct. 2009
8 si ceva – Un sentiment foarte frumos si greu de explicat ne cuprinde cand ajungem la Parlamentul European.
9 si mai mult de jumatate – in gara centrala, asteptand trenul spre Antwerp
10 si ceva – iata-ne ajunsi si in insoritul Anvers/Antwerp. Ne plimbam putin prin gara (este cea mai frumoasa dintre toate cele pe care le-am vazut pana acum), pe urma un picut prin centru si o luam cu pasi grabiti spre Zoo. Este cea mai veche gradina zoologica din Belgia, insa din pacate destul de mica (nu neaparat ca numar de animale ci mai degraba ca spatiu disponibil pentru ele).
2 si ceva – am ajuns inapoi in Bruxelles, iarasi pe Rue des Bouchers, unde intram la un restaurant pe care l-am crezut a fi Italian. De fapt, chelnerul a crezut ca noi eram italieni si ne spusese buon giorno. Desi nu erau chiar din cale afara de politicosi sau de rapizi, totul a fost recompensat de bunul gust al mancarii, care a atins sau poate chiar depasit asteptarile noastre. Pe urma ne indreptam spre Manneken Pis, cunoscut ca si micul Julien. Sculptura se afla la intersectia a doua strazi si din pacate era destul de aglomerat ca sa putem privi in liniste acest monument. Plus ca mai era imbracat si intr-un costum portocaliu de pompier (are o garderoba de cateva sute de costume la dispozitie), asa ca totul a aparut ca o portocala mai mare cu o casca deasupra.
4 si ceva – iarasi facem o vizita la cel mai bun tiramisu de care am avut parte, EVER.
5 si ceva – prin Grote Markt, ascultand fanfara pompierilor.
6 si ceva –vizitand o expozitie made in China.
26 Oct. 2009
6 si jumatate – checkout
7 si un pic – in drum spre aeroport
10 si ceva – decolarea inapoi spre Dublin
ora 9 seara – scriu ceea ce ati citit pana aici J
P.S. La multi ani! de sf. Dumitru
..la circa si ceva, trecute fix, am citit "jurnalul de calatorie".
RăspundețiȘtergereSi aia de Sfantul Dumitru, la P.S.!!
Incet-incet, sub steagul irlandez, ai sa uiti de Romania!
Noroc de U.E. si marea familie europeana !
Romania nu inseamna numai rromi-tigani si cersetori, nu vreau sa fac pe "patriotul" sau ipocritul, dar "radacinile" oricui nu se pot "rupe", doar "uitate"!!!
Vrem, nu vrem, radacinile sunt aici !!! Inca...!!!
Bineinteles ca Romania nu inseamna doar rromi si cersetori, altfel amandoi am apartine acestor categorii de oameni. Sunt mai multi factori care au dus la aceasta catalogare a romanilor in strainatate.
RăspundețiȘtergereOricum este cam greu sa uiti de Romania cand oriunde privesti orice om iti aminteste de ea. Si aici cam toata lumea are un cap, 2 maini, 2 picioare.. cam ca la noi in tara :)
Poate peste cateva generatii, aceste radacini vor deveni globale, insa momentan noi ramanem cu legaturi mai slabe sau mai puternice in Romania.