The Warrior's Creed

“Wherever I go, everyone is a little bit safer because I am there. Wherever I am, anyone in need has a friend. Whenever I return home, everyone is happy I am there.”
Robert L. Humphrey

(G translator: Oriunde ma duc, toata lumea este un pic mai sigura, pentru ca eu sunt acolo. Acolo unde sunt eu, oricine are nevoie de ajutor are un prieten. Cand ma intorc acasa, toata lumea este fericita eu sunt acolo.)

M-am decis azi sa scriu putin despre arte martiale, atat cat am facut eu. O sa incerc sa fac un rezumat a celor 10+ ani de antrenamente...

Din ce imi mai amintesc, oficial, am inceput cu Wushu. Pe urma am trecut la karate shotokan, putin aikido (vre-o 2 luni), goju-ryu si m-am oprit pentru ca a trebuit sa ma concentrez pe alte lucruri, cum ar fi intratul la facultate. Dupa un timp in care am taiat frunza la caini, cu mult noroc si cu ajutorul unui foarte bun coleg de facultate am gasit ceea ce imi doream de foarte mult timp sa fac si anume ninjutsu. Rasfoisem cateva carti despre acest subiect si imi starnise interesul. Va dati seama, oamenii aia imbracati in combinezoane negre, cu cagule si cu o groaza de filme la activ, ar fi starnit interesul oricui :)
Si vreau sa spun ca dupa ce am asistat la primul antrenament, am decis ca asta este arta martiala care mi se potriveste si asta nu pentru ca i-am vazut cum se antrenau cu sabii, se catarau in copaci mai repede ca niste pisici sau dispareau ziua in amiaza mare. Dupa atatea incercari, am gasit in sfarsit ceva care le intregea pe toate. Mi-a depasit cu mult asteptarile si mai tin minte si acum cum veneam seara acasa de la antrenament si ii aratam lui tata ce noi tehnici am invatat. Am avut noroc si de un profesor bun (sensei Cristian Laiber) pe care il recomand oricui doreste sa se apuce de aceasta minunata arta.
Cu diverse pauze, mai lungi sau mai dese, am practicat Bujinkan Budō Taijutsu timp de aproape 2 ani de zile. Pe urma am plecat din tara insa nu am putut sa rezist mai mult de 1 an fara sa mai practic vre-un alt sport de genul acesta. Si cum nu am prea gasit scoli de ninjutsu pe aici am ales ce mi s-a parut mie a fi cel mai aproape d.p.d.v. al tehnicii si anume aikido. Desi nu am acelasi entuziasm dupa antrenamente, este totusi pe aproape. Poate nu mai este aceeasi bucurie pentru ca tata este la mii de kilometrii distanta si nu mai am cui sa-i arat. Am incercat sa o invat pe sotia mea, dar nu prea o atrage sportul asta. Cum, deocamdata, nu pot sa va prezint demonstratii sustinute de mine, va las in compania youtube :)

Mai jos puteti sa vedeti o demonstratie de aikido sustinuta de Christian Tissier, unul dintre cei mai cunoscuti instructuri de aikido din Europa:




Si la sfarsit, vreau sa-i multumesc tatalui meu pentru ca doar cu ajutorul lui am putut sa urmez aceasta cale martiala.